In privinta intrebarii despre catari, si care intrebare s-a pus mai inainte si de care bine iti aduci aminte, se cuvine a urma obiceiului din fiecare loc, deoarece atunci cand s-a tratat in privinta acestora au fost diferite pareri despre botezul lor. Dar cel al pepuzienilor montanisti mi se pare ca este fara de nici o ratiune; si m-am mirat cum de Dionisie cel Mare canonist fiind, l-a trecut cu vederea.
Caci cei vechi au hotarat sa se primeasca acel botez, neabatandu-se intru nimic de la credinta; drept aceea, pe unele le-au numit eresuri, si pe altele schisme, iar pe altele adunari nelegiuite. Deci eresuri au numit pe cei ce cu totul s-au lepadat si s-au instrainat chiar de la credinta. Iar schisme au numit pe cei ce se deosebesc in conceptii cu privire la unele chestiuni si intrebari bisericesti corijabile; si adunari ilegale au numit adunarile ce se fac de presbiteri sau episcopi neascultatori si de poporul neinvatat; precum daca cineva fiind gasit in greseala a fost inlaturat din slujba, si nu s-a supus canoanelor, ci singur si-a atribuit siesi intaietate si slujba, si impreuna cu dansul au plecat si altii, parasind catoliceasca (adevarata) Biserica (ortodoxa), aceasta este adunare ilegala; si schisma este cand cineva in privinta pocaintei se deosebeste de cei de la biserica, iar eresuri sunt precum de pilda al numiheilor, al valentinienilor si marcionitilor, si al insusi pepuzienilor acestora, ca la acestia deosebirea este chiar cu privire la insasi credinta in Dumnezeu. Deci cei vechi au hotarat ca cel al ereticilor (botez) desavarsit sa se anuleze. Iar al schismaticilor, ca al unora care sunt inca in Biserica, sa se primeasca, iar cei ce sunt in adunari ilegale, indreptandu-se prin pocainta cuvenita si prin convertire, sa se impreune iarasi cu Biserica, precum adeseori si cei ce se gasesc in vreo treapta bisericeasca, mergand impreuna cu cei neascultatori, dupa ce se vor cai, sa se primeasca in aceeasi stare. Deci este evident ca pepuzienii sunt eretici, caci au hulit asupra Duhului Sfant, atribuind lui Montan si Priscilei in chip nelegiuit si nerusinat numirea de Mangaietor. Caci sunt vrednici de osanda sau ca cei ce au indumnezeit pe oameni, sau ca unii care pe Duhul Sfant l-au batjocorit prin asemanarea cu oamenii, si astfel sunt vinovati osandei celei vesnice, pentru ca hula cea impotriva Duhului Sfant este neiertata. Deci care este motivul pentru care sa se considere valid botezul acelora care boteaza in Tatal si Fiul, si in Montan si in Priscila? Caci nu sunt botezati cei ce nu s-au botezat intru cele predanisite noua. Drept aceea, desi lui Dionisie cel Mare i-a scapat aceasta din vedere, noi insa trebuie sa ne ferim de a imita greseala; caci absurditatea este vadita de la sine insasi si lamurita tuturor celor ce cat de putin stiu a judeca. Si, ca atare, inca sunt dintre cei dezbinati; dar s-a parut celor din vechime, si de cei impreuna cu Ciprian si cu Firmilian al vostru vorbesc, a-i supune pe toti acestia unei hotarari, pe catari si pe encratiti, si pe idroparastati, si pe apotactiti.
Caci inceputul dezbinarii s-a facut prin schisma; iar cei ce s-au lepadat de Biserica n-au mai avut harul Duhului Sfant peste ci, caci a lipsit comunicarea prin intreruperea succesiunii. Caci cei dintai care s-au departat aveau hirotoniile de la Parinti, si prin punerea mainilor peste ei aveau harul duhovnicesc; dar cei ce s-au rupt, devenind mireni, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului Sfant, de la care ei au cazut; pentru aceasta Parintii au hotarat ca cei botezati de dansii ca de niste mireni, venind la biserica, sa se curateasca din nou cu adevaratul botez al Bisericii. Dar, fiindca in general unora din Asia li s-a parut ca din interesul conducerii multora sa se primeasca botezul acestora, fie primit. Iar pe cel al encratiţilor trebuie să-l considerăm ca pe o faptă rea; deoarece spre a-i face neprimiţi Bisericii a căutat sa-i ia deja în stăpânire cu botezul lor; prin ceea ce au stricat şi obiceiul lor. Deci socotesc că noua ni se cuvine să lepădăm botezul lor, deoarece în privinţa lor nimic nu s-a hotărât lămurit; şi dacă cineva l-ar fi primit de la ei, acela, venind la Biserică, să se boteze. Dar, dacă aceasta ar fi piedicii ordinei obşteşti, să se aplice iarăşi obiceiul şi să se urmeze Părinţilor, care au orânduit cele de cuviinţă pentru noi. Căci mă tem ca nu cumva, întrunii hotărâm să zăbovească în privinţa botezului, să-i împiedicăm pe cei ce se mântuicsc prin asprimea orânduielii, iar dacă aceia păstrează botezul nostru, aceasta să nu ne înspăimânte; căci nu suntem răspunzători prin împrejurarea că le dăm lor har, ci ne supunem preciziunii canoanelor. Dar negreşit să se dispună ca cei ce vin de la botezul acelora să se ungă adică de credincioşi, şi aşa să se apropie la taine. Căci ştiu că pe fraţii Zaiu şi Satornin, fiind ei din acea rânduială, i-am primit în scaunul episcopilor; drept aceea, pe cei ce au fost împreună cu tagma acelora nu mai putem a-i despărţi de Biserică, deoarece prin primirea episcopilor am aşezat ca şi un canon cele în privinţa comuniunii cu dânşii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu